3 definiții pentru rândunicoi

Explicative DEX

rândunicoi sm [At: ALR I, 1018/746 / V: ~uri~, ~uroi / Pl: ~ / E: rândunică + oi] (Orn; reg) Rândunel (1).

Relaționale

RÂNDUNICÓI s. v. rândunel.

rîndunicoi s. v. RÎNDUNEL.

Intrare: rândunicoi
rândunicoi substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rândunicoi
  • rândunicoiul
  • rândunicoiu‑
plural
  • rândunicoi
  • rândunicoii
genitiv-dativ singular
  • rândunicoi
  • rândunicoiului
plural
  • rândunicoi
  • rândunicoilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)