opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.

PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.

păier [At: MARIAN, NA. 313 / Pl: ~e, ~i / E: pai + -ar] 1 sn (Reg) Saltea umplută cu paie1 sau cu fân Vz mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2 sn (Reg) Construcție amenajată pentru păstrarea nutrețului, mai ales a fânului și a păioaselor Si: fânar, magazie, șopron, șură. 3 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni cară o grămadă de fân până la locul unde se clădește claia Si: (reg) drug, rudă. 4 sm (Reg) Parte a batozei prin care ies paiele. 5 sm (Reg) Muncitor care cară paiele1.

PĂIÉR, păiere, s. n. (Regional) Saltea umplută cu paie sau cu fîn; mindir. Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. (Cu pronunțare regională) În leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313.

Ortografice DOOM

păiér2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiére

păiér1 (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păiéri

păiér (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păiéri

păiér (saltea) s. n., pl. păiére

Relaționale

PĂIER s. v. mindir.

păier s. v. MINDIR.

Jargon

păiér, păiéri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat.

Intrare: păier (drug, muncitor)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păier
  • păierul
  • păieru‑
plural
  • păieri
  • păierii
genitiv-dativ singular
  • păier
  • păierului
plural
  • păieri
  • păierilor
vocativ singular
  • păierule
  • păiere
plural
  • păierilor
Intrare: păier (saltea)
păier1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păier
  • păierul
  • păieru‑
plural
  • păiere
  • păierele
genitiv-dativ singular
  • păier
  • păierului
plural
  • păiere
  • păierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păier, păieresubstantiv neutru

  • 1. regional Saltea umplută cu paie sau cu fân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mindir
    • format_quote Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională În leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313. DLRLC
etimologie:
  • Pai + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.