PÎRLITÚRĂ, pîrlituri, s. f. 1. Pîrleală (1). Valurile de iarbă... ofilite sub pîrlitura soarelui. ODOBESCU, S. III 15. Expr.(Învechit) A da (pe cineva) pe (sau prin) pîrlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte. Am slujit la hătmănie și m-a scos, fiindcă am dat pe pîrlitură o mulțime de hoți ce se încuibaseră în acea dregătorie. FILIMON, la TDRG; b) a ironiza, a lua în rîs. Este oare vreo idee pe care spiritul glumeț al francezului să n-o fi dat – cum am zice noi – pe pîrlitură? ODOBESCU, S. III 97. 2. (Concretizat) Loc pîrlit de foc. Arzînd crîngul, se întinde focul și prin arături Și se întoarseră veseli, trecînd tot prin pîrlituri. PANN, P. V. II 63.