pârpalac i, sm vz pitpalac

PARPALÁC, parpalace, s. n. (Fam.) Pardesiu; balonzaid. – Cf. parpalec.^[1]

PITPALÁC, (1) pitpalaci, s. m., (2) interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.

parpalac³ s [At: ȚOPA, C. 221 / Pl: ? / E: ns cf ucr перекотиполе] (Bot; reg) Săricică (Salsola kali).

parpalac¹ sm, i vz pitpalac

patpăduchi^[1] i, sm vz pitpalac

părpăduche i, sm vz pitpalac

părpălac^1[1] i, sm vz pitpalac

pătpădac i, sm vz pitpalac

pătpădăc^[1] i, sm vz pitpalac

pătpăduche i, sm vz pitpalac

pătpăduchi¹ i, sm vz pitpalac

pârpălac² i, sm vz pitpalac

pârpâduchi i, sm vz pitpalac

pârpâlac i, sm vz pitpalac

pâtpalac i, sm vz pitpalac

pâtpălac i, sm vz pitpalac

pâtpâdac i, sm vz pitpalac

pâtpâlac i, sm vz pitpalac

pedpedec i, sm vz pitpalac

petpedec i, sm vz pitpalac

picpalac i, sm vz pitpalac

pipalac i, sm vz pitpalac

pipălac i, sm vz pitpalac

piptalac i, sm vz pitpalac

piptălac i, sm vz pitpalac

pirpalac i, sn vz pitpalac

pitpalac [At: ȚICHINDEAL, F. 129 / V: căptălog, chipalag, ciepta~, parp~, părpăduche, pătpădac, pătpăduche, pătpăduchi, pârp~, pârpăl~, pârpâduchi, pârpâl~, pâtp~, pâtpăl~, pâtpâdac, pâtpâdâc, pâtpâl~, pedpedec, petpedec, picp~, pip~, pipăl~, pirp~, pipta~, piptăl~, (reg) ~alachi, ~păduchi, ~pedic, ~pediche, ~pidic, ~pilic, prăpăduchi, puchel~, puchil~, putpuduche, putpuduchi, tăpălog / Pl: ~aci / E: fo cf bg пъдпъдък] 1 i Cuvânt care redă strigătul prepeliței. 2 sm Pasăre călătoare mai mare decât o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe și negre, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: prepeliță, (reg) pitpălăcoi (1), pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 3 sm (Arg; dep) Femeie care trăiește în concubinaj. 4 sm (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 5 sm (Zlg; reg; îf pârpalac) Liliac (Vespertilio murinus).

pitpalachi i, sm vz pitpalac

pitpăduchi i, sm vz pitpalac

pitpălac^[1] i, sm vz pitpalac

pitpâlit^[1] i, sm vz pitpalac

pitpedic i, sm vz pitpalac

pitpediche i, sm vz pitpalac

pitpidic i, sm vz pitpalac

pitpilic i, sm vz pitpalac

potpăduche^[1] i, sm vz pitpalac

prăpăduchi i, sm vz pitpalac

puchpuruchi^[1] i, a vz pitpalac

puipuruchi^[1] sm vz pitpalac

putpuduche i, sm vz pitpalac

putpuduchi i, sm vz pitpalac

PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.

PITPALÁC², pitpalaci, s. m. Prepeliță. Răsună lunca de cîntecele pitpalacilor. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de grauri. COȘBUC, P. I 301. Tresărind scînteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121.

PITPALÁC¹ interj. Onomatopee care redă cîntecul prepeliței.

PITPALÁC² ~ci m. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coadă scurtă, având penaj brun cu dungi albe pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; prepeliță. /Onomat.

PITPALÁC¹ interj. (se folosește pentru a imita sunetele scoase de prepeliță). /Onomat.

pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepeliță. [Onomatopee imitând strigătul păsării: pit-palac! sau pit-pedic!].

pitpediche f. Mold. pitpalac. [V. pitpalac].

pătpădúchĭ, V. pitpalac.

pitpalác m. (imit. după strigătu prepelițeĭ, ca și ung. pittypalatty, și ceh. krepelák. V. prepeliță). Munt. Trans. Prepeliță. S. n., pl. urĭ. Strigătu prepelițeĭ. – În Mold. ca interj. pătpădúchĭ (ca și bg. pytpydyk), fitfilíchĭ (ca și ung. pitypirity, prepeliță, și fityfirity, prichindel).

pitpedíche¹ f. (imit.). Mold. Ce județ? Pitpalac.^[1]

pîrpalác, V. parpalac.

!parpalác (pardesiu) (fam.) s. n., pl. parpaláce

pitpalác² s. m., pl. pitpaláci

pitpalác¹ interj.

pitpalác s. m., pl. pitpaláci

pitpalác interj.

PARPALÁC s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

PITPALÁC s. v. prepeliță.

parpalac s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

PITPALAC s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) prepeliță, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potîrniche, titirlic.

pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).

pitpedíche, pitpedíchi, s.f. (reg.; înv.) pitpalac, prepeliță.

puipurúchi, puipurúchi, s.m. (reg.) pitpalac.

parpalac, parpalace s. n. 1. jachetă groasă; hanorac. 2. palton. 3. impermeabil.