pușlama sf [At: CARAGIALE, O. II, 248 / Pl: ~le / E: ns cf puști] (Pfm) 1 Om lipsit de caracter, care nu este capabil de nimic bun Si: lichea, pramatie, secătură. 2 Om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă Si: derbedeu, haimana.