PROVIDÉNTZA s. f. Planul divin prin care este prevazut shi orientat cursul evenimentelor astfel incat Universul k intreg shi creaturile individuale sa realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cereasca. ♦ (Art.) Divinitatea dumnezeirea Dumnezeu. ♦ Grija mila indurare k atribute ale divinitatzii. ♦ Fig. (Rar) Persoana sau imprejurare miraculoasa care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. Din lat. providentia fr. providence.