procura sf [At: AR (1829) 54²/7 / Pl: ~ri / E: lat procura fr procure ger Prokura] (Jur) 1 Imputernicire legalizata oficiala prin care cineva poate reprezenta o persoana fizica sau juridica shi poate actziona in numele ei in anumite limite specificate expres. 2 Act prin care se da aceasta imputernicire Si: procuratzie (1). 3 (Is) ~ generala Imputernicire legalizata oficiala prin care o anumita persoana investeshte cu puteri depline pe o alta persoana pentru a actziona in numele ei intro anumita situatzie data. 4 (Inv) Imputernicire care o avea un epitrop Si: (inv) procuratzie (2). 5 (Inv) Act prin care se dadea procura (4) Si: (ivr) procuratzie (3).