PREDESTINARE predestinari s. f. Actziunea de a predestina shi rezultatul ei. ♦ Existentza unui destin al omenirii stabilit de vointza divina. V. predestina.

predestinare sf [At: CADE / Pl: ~nari / E: predestina] 1 Conceptzie teologica sau filozofica idealista potrivit careia fiecare om ar avea destinul fixat de mai inainte de o fortza naturala Si: (rar) predestinatzie (1) predeterminatzie (1). 2 Hotarare dinainte a sortzii cuiva de catre o fortza supranaturala Si: (rar) predestinatzie (2) predeterminatzie (2). 3 (Pex) Ceea ce i este sortit cuiva in bine sau in rau Si: destin menire soarta ursita (rar) predestinatzie (3) predeterminatzie (3) (inv) preursita. 4 Decidere a actelor de vointza anterioara actzionarii. 5 (Rar) Prezicere a destinului.

PREDESTINÁRE predestinari s. f. Actziunea de a predestina shi rezultatul ei; ceea ce iar fi cuiva dinainte hotarat de divinitate de soarta; ursita destin soarta predestinatzie. ♦ Doctrina potrivit careia fiecare om ar avea fixat de mai inainte destinul sau de catre divinitate. V. predestina.

PREDESTINÁRE predestinari s. f. Actziunea de a predestina; conceptzie idealista conform careia fiecare om ar avea destinul lui fixat de mai inainte de o fortza supranaturala.

PREDESTINÁRE s.f. 1. Actziunea de a predestina; predestinatzie. 2. Conceptzie idealista potrivit careia fiecare om ar avea soarta lui fixata dinainte de catre o fortza supranaturala. [< predestina].

PREDESTINÁRE s. f. 1. actziunea de a predestina; predestinatzie. 2. conceptzie teologica sau filozofica idealista potrivit careia destinul omului ar fi fixat de mai inainte de catre o fortza supranaturala. (< predestina)

PREDESTINÁRE ~ari f. 1) v. A PREDESTINA. 2) Putere supranaturala despre care se crede k determina dinainte desfashurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita. 3) Conceptzie filozofica conform careia soarta omului este hotarata dinainte de o fortza supranaturala. /v. a predestina

PREDESTINÁ predestinez vb. I. Tranz. A hotari dinainte soarta cuiva; a sorti a meni a ursi; a decide dinainte o actziune. Din fr. prédestiner lat. praedestinare.

predestina vt [At: (a. 1774) URICARIUL I 173 / V: (inv) ~desht~ / Pzi: ~nez 3 shi (inv) predestina / E: lat praedestinare fr prédestiner] 1 (Subiectul este o fortza supranaturala) A hotari dinainte soarta cuiva Si: a meni a predetermina (1) a sorti a ursi. 2 A determina dinainte actele de vointza Si: a predetermina (2). 3 A decide inainte de a actziona Si: a predetermina (3). 4 (Rar) A prezice destinul.

predeshtina v vz predestina

PREDESTINÁ predestinez vb. I. Tranz. (Despre divinitate destin) A hotari dinainte soarta cuiva; a sorti a meni a ursi. Din fr. prédestiner lat. praedestinare.

PREDESTINÁ predestinez vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu shi la formarea diatezei pasive) A hotari dinainte soarta cuiva; a sorti a meni a ursi. Pentru ce mai impleteshte cu argint shi cu matase Strofele predestinate urme multe sa nu lase. MACEDONSKI O. I 128.

PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotari dinainte soarta cuiva; a ursi a sorti a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner it. predestinare lat. praedestinare].

PREDESTINÁ vb. tr. a hotari dinainte soarta cuiva; a ursi a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner lat. praedestinare)

A PREDESTINÁ ~éz tranz. (in superstitzii shi in creatzia folclorica) A hotari dinainte prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a harazi; a meni. /<fr. prédestiner lat. praedestinare

predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleshi); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil.

*predestinatziúne f. (lat. praedestinátio ónis). Destinare din ainte. In teologia catolica destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a sustzinat predestinatziunea. SHi átzie shi áre.

*predestinéz v. tr. (lat. praedéstino áre). Destinez din ainte menesc ursesc hotarasc soarta.

predestináre s. f. g.d. art. predestinắrii; pl. predestinắri

predestináre s. f. pl. predestinari

predestiná (a ~) vb. ind. prez. 3 predestineáza

predestiná vb. ind. prez. 1 sg. predestinéz 3 sg. shi pl. predestineáza

PREDESTINÁRE s. 1. v. fatalism. 2. v. soarta.

PREDESTINARE s. destin fatalitate menire noroc soarta ursita zodie (rar) predeterminatzie (inv. shi pop.) strishte (pop.) data facut noroceala norocire orinda parte rinduiala scrisa soroc (inv. shi reg.) sorocire (reg.) ursa urseala (inv.) predestinatzie preursire preursita trishte ursitoare (grecism inv.) proorizmos (fig.) stea. (Asha ia fost ~.)

PREDESTINÁ vb. 1. v. harazi. 2. a destina a face a harazi a meni a sorti a ursi. (Sunt ~ sa fie fericitzi.)

PREDESTINA vb. 1. a da a destina a harazi a hotari a meni a orindui a rindui a sorti a ursi (rar) a predetermina a preursi (pop.) a noroci a scrie a soroci (inv.) a tocmi (fig.) a rezerva. (Ce nea ~ soarta?) 2. a destina a face a harazi a meni a sorti a ursi. (Sint ~ sa fie fericitzi.)

predestináre predestinari s. f. (In opozitzie cu liberul arbitru) Conceptzie religioasa aparuta in primele secole ale creshtinismului shi reluata de Reforma potrivit careia Dumnezeu a hotarat din veshnicie pe unii oameni la mantuire iar pe altzii la pieire; ursita destin soarta predestinatzie. Din predestina.

PREDESTINÁRE (< predestina) s. f. 1. Actziunea de a predestina. 2. (In creshtinism) Planul divin prin care oamenii sunt condushi inca din clipa nashterii unii spre mantuire altzii spre damnare ceea ce este stabilit de Dumnezeu neputand fi in nici un fel schimbat sau evitat. Cel mai adesea ideea de p. este asociata cu traditzia reformatoare calvinista; deshi ea a fost teoretizata anterior de apostolul Pavel Augustin sau Toma d’Aquino este prezenta shi in alte religii cel mai notabil in islam. Principalii sustzinatori ai doctrinei teologice sunt Wycliff shi Calvin.