2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant.
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
precipitant sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~nți, (rar, sn) ~e / E: fr précipitant] Produs chimic care, introdus într-o soluție, provoacă precipitarea parțială sau totală a substanțelor pe care le conține soluția.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRECIPITÁNT s. n. Substanță care, adăugată la o soluție, provoacă precipitarea parțială sau totală a substanțelor pe care le conține soluția.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRECIPITÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care provoacă precipitarea altor substanțe dintr-o soluție. [< fr. précipitant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRECIPITÁNT s. m. produs chimic care provoacă precipitarea substanțelor dintr-o soluție. (< fr. précipitant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PRECIPITÁNT ~ți m. chim. Substanță care, fiind adăugată la o soluție, provoacă precipitarea totală sau parțială a componentelor ei. /<fr. précipitant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*precipitánt, -ă adj. (lat. praecipitans, -ántis). Chim. Agent care precipită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
precipitánt s. m., pl. precipitánți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
precipitánt s. m., pl. precipitánți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
precipitant, precipitantăadjectiv
- 1. Care provoacă precipitarea altor substanțe dintr-o soluție. DN
etimologie:
- précipitant DN
precipitant, precipitanțisubstantiv masculin
- 1. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- précipitant DEX '09 DEX '98 DN