práda (prắzi) s. f. 1. Jaf furt pradaciune. 2. Captura lucruri furate. 3. Victima; jucarie. Mr. prada. Lat. praeda (Pushcariu 1367; CandreaDens. 1436; REW 6174) cf. it. preda prov. sp. presa fr. proie cat. port. prea. Der. prada vb. (a jefui a fura) mr. (m)prad (m)pradare poate reprezentant direct al lat. praedāre (Pushcariu 1366; CandreaDens. 1435; REW 6715) cf. it. predare port. prear v. fr. preer; pradaciune s. f. (jaf) din lat. praedacionem (Pushcariu 1368; CandreaDens. 1437; REW 6716) sau mai probabil der. intern (Rosetti I 159); pradator adj. (jefuitor) din lat. praedator (Pushcariu 1369; CandreaDens. 1438; REW 6717) sau mai probabil der. intern; pradalnic adj. (jefuitor). Din rom. provine rut. prejda prejdowaty (Miklosich Wander. 18; Candrea Elemente 408). Cf. pradui.