politevsi [At: VĂCĂRESCUL, IST. 259 / V: (înv) ~efsi, ~tifsi / Pzi: ~sesc / E: ngr (ε)πολίτευσα (aor πολιτεύω)] (Înv) 1 vt A amăgi. 2 vrp (Îf politefsi, politifsi) A fi în vigoare Si: a se obișnui. 3 vt (Îf politefsi) A civiliza. 4 vt (Îaf) A instrui.

politefsi v vz politevsi

politifsi v vz politevsi

politefsésc și -ifsésc v. tr. (ngr. politevome [viit. -evthó], mă conduc, guvernez, am curs). Vechĭ. Port (amăgesc) cu vorba. V. refl. Am curs, am valoare, îs obișnuit: cu prețu ce se politifsește.

politifsésc, V. politevsesc.

politevsí, politevsésc, vb. IV (înv.) 1. a amăgi, a înșela. 2. (refl.) a fi în vigoare, a se obișnui. 3. a civiliza, a cultiva, a instrui.