poliartroza sf [At: DM³ / P: ~liar~ / Pl: ~ze / E: fr polyarthrose] Reumatism cronic la mai multe articulatzii concomitent.

POLIARTRÓZA s.f. Reumatism cronic cu multe articulatzii. [Cf. fr. polyarticulaire].

POLIARTRÓZA s. f. reumatism cronic degenerativ al mai multor articulatzii. (< fr. polyarthrose)

POLI „mult complex numeros supranumerar”. ◊ gr. polys „mult numeros abundent” > fr. poly engl. id. germ. id. it. poli > rom. poli. □ ~acant (v. acant) adj. cu spini numeroshi; ~adelf (v. adelf) adj. cu staminele reunite in fascicule prin filamentele lor; sin. poliadelfic; ~aden (v. aden) adj. cu glande numeroase; ~adenie (v. adenie) s. f. hipertrofie simultana a mai multor ganglioni limfatici; ~andrie (v. andrie) s. f. 1. Forma istorica de organizare a familiei in care o femeie era casatorita in acelashi timp cu mai multzi barbatzi. 2. Stare a unei flori poliandre; ~andru (v. andru) adj. cu stamine numeroase; ~arhie (v. arhie₁) s. f. forma de guvernamint in care puterea este exercitata concomitent de mai multe persoane; ~artropatie (v. artro v. patie) s. f. afectziune constind in mai multe artropatii; ~artroza (v. artroza) s. f. reumatism cronic deformat al mai multor articulatzii; ~autotrofic (v. auxo v. trofic) adj. (despre organisme) care are nevoie de mai multzi factori de creshtere; ~blast (v. blast) s. n. spor multiseptat prezent la licheni; ~blefarie (v. blefarie) s. f. prezentza de pleoape supranumerare; ~cariocit (v. cario₁ v. cit) s. n. celula polinucleata din maduva osoasa; ~carp (v. carp) s. n. fruct compus shi indehiscent format din mai multe carpele; ~carpoforie (v. carpo₁ v. forie) s. f. formare a mai multor capsule la virful ramificatziilor mushchilor frunzoshi; ~caziu (v. caziu) s. n. pleiocaziu*; ~cefal (v. cefal) adj. 1. Cu mai multe capete. 2. (Despre plante) Cu mai multe capitule florale. 3. (Despre radacini) Cu mai multe ingroshari terminale; ~centric (v. centric) adj. (despre cromozomi) cu mai multzi centromeri; ~cer (v. cer₁) adj. cu mai multe tentacule sau coarne; ~cheirie (v. cheirie) s. f. anomalie constind in prezentza de miini supranumerare; ~chete (v. chete) s. n. pl. clasa de anelide marine prevazute cu numeroshi perishori chitinoshi; ~ciclic (v. ciclic) adj. 1. Care prezinta mai multe fenomene periodice de frecventza diferita. 2. (Despre substantze) Care contzine mai multe cicluri formate din lantzuri inchise de atomi. 3. (Despre flori) Cu mai multe verticile; ~cistografie (v. cisto v. grafie) s. f. metoda de diagnostic constind in expuneri radiologice pe acelashi film ale umplerii shi golirii vezicii urinare; ~cit (v. cit) s. n. granulocit neutrofil de dimensiuni normale cu nucleul foarte segmentat; ~citemie (v. cit v. emie) s. f. poliglobulie*; ~clad (v. clad) adj. cu numeroshi lastari; ~cladie (v. cladie) s. f. prezentza unui numar mai mare de ramuri decit cel normal; ~clonie (v. clonie) s. f. serie de convulsii succesive de ordin nevrotic; ~colie (v. colie₁) s. f. producere de fiere in cantitate excesiva; ~conte (v. cont) s. n. pl. organisme inferioare care poseda mai multzi cili sau flageli; ~corie₁ (v. corie₁) s. f. anomalie congenitala constind in prezentza mai multor orificii pupilare; ~corie₂ (polichorie) (v. corie₂) s. f. raspindire a fructelor semintzelor shi sporilor pe cai variate k: apa vintul animalele etc.; ~crom (v. crom) adj. (despre picturi) executat in mai multe culori; ~cromatofil (v. cromato v. fil₁) adj. (despre celule) care se coloreaza ushor in nuantze variate; ~cromatofilie (v. cromato v. filie₁) s. f. stare caracterizata prin prezentza de globule roshii cu afinitate atit pentru colorantzii acizi cit shi pentru cei bazici sau neutri; ~cromie (v. cromie) s. f. 1. Procedeu de imprimare a gravurilor in culori. 2. (Despre plante) Variatzie de culori la aceeashi corola; ~cronic (v. cronic) adj. petrecut in timpuri sau in faze diferite; ~cultura (v. cultura) s. f. sistem agricol cuprinzind cultivarea mai multor soiuri de plante; ~dactil (v. dactil) adj. 1. Cu mai multe degete. 2. (Despre frunze) Cu mai multe diviziuni sau fascicule in forme de deget; ~dactilie (v. dactilie) s. f. anomalie congenitala caracterizata prin existentza de degete supranumerare la miini sau la picioare; ~derm (v. derm) s. n. tzesut protector al cilindrului central format din straturi alternative de celule endodermice shi parenchimatice; ~dipsie (v. dipsie) s. f. sete excesiva manifestata in diabet shi in unele boli psihice; ~edru (v. edru) s. n. corp geometric marginit de mai multe fetze plane poligonale; ~embrionie (v. embrionie) s. f. dezvoltare a mai multor embrioni din acelashi zigot sau din aceeashi celulaou; ~estezie (v. estezie) s. f. tulburare de sensibilitate in care o excitatzie unica determina senzatzii multiple; ~fag (v. fag) adj. 1. (Despre animale) Care utilizeaza hrana variata vegetala sau animala. 2. (Despre parazitzi) Care ataca mai multe plantegazda; ~fagie (v. fagie) s. f. 1. Ingestie exagerata shi patologica de alimente. 2. Mod de nutritzie al organismelor polifage. 3. Proprietate a unor parazitzi de a ataca vietzuitoaregazda din specii shi familii diferite; ~falangie (v. falangie) s. f. prezentza falangelor supranumerare la un deget; ~fazie (v. fazie) s. f. prezentza in acelashi loc a mai multor varietatzi distincte ale unei specii vegetale; ~fenie (v. fenie) s. f. totalitatea caracterelor controlate de o singura gena pleiotropa; ~fil (v. fil₂) adj. cu frunze numeroase; ~filetic (v. filetic) adj. (despre descendentzi) care coboara din mai multe forme ancestrale comune; ~filie₁ (v. filie₁) s. f. origine din mai multe tipuri ancestrale; ~filie₂ (v. filie₂) s. f. marire anormala a numarului de frunze dintrun verticil; ~filogenie (v. filo₂ v. genie₁) s. f. filogenie din mai multe linii de descendentza; ~flor (v. flor) adj. (despre miere) care provine de la mai multe specii de flori; ~fonie (v. fonie₁) s. f. 1. SHtiintza muzicala care studiaza suprapunerea coordonata a mai multor linii melodice independente care se afla in relatzii armonice. 2. Halucinatzie auditiva constind in perceperea simultana a mai multor voci inexistente; ~fotic (v. fotic) adj. (despre plancton) aflat in zona apelor cu lumina abundenta; ~frazie (v. frazie) s. f. locvacitate patologica; ~galactie (v. galactie) s. f. secretzie excesiva de lapte; ~gam (v. gam) adj. s. m. 1. adj. (Despre plante) Cu flori hermafrodite shi unisexuate pe acelashi individ. 2. s. m. Barbat insurat cu mai multe femei in acelashi timp; ~gamie (v. gamie) s. f. 1. Situatzia unui barbat poligam. 2. Stare a florilor hermafrodite shi unisexuate pe acelashi individ; ~gastrografie (v. gastro v. grafie) s. f. metoda de diagnostic constind in expuneri radiologice multiple ale stomacului opacizat cu bariu pentru analizarea cineticii acestuia; ~genetic (v. genetic) adj. 1. Derivat din mai multe linii de descendentza. 2. Care da culori diferite dupa mordantzii care i se asociaza; ~geneza (v. geneza) s. f. 1. Conceptzie potrivit careia fenomenele biologice sociale lingvistice etc. nu deriva dintrun izvor comun ci au origini multiple. 2. Descendentza din mai multe linii parentale; ~genic (v. genic) adj. (despre o caracteristica ereditara) care este controlat de doua sau mai multe gene; ~genie (v. genie₁) s. f. doctrina potrivit careia diferitele rase umane au aparut in acelashi timp in mai multe puncte de pe glob; sin. poligenism; ~gin (v. gin) adj. (despre flori) care prezinta mai multe pistile; ~ginie (v. ginie) s. f. prezentza a mai multor pistile in fiecare floare; ~girie (v. girie) s. f. existentza a mai multor circumvolutzii supranumerare pe suprafatza creierului; ~globulie (v. globulie) s. f. creshtere a numarului de hematii din singe; sin. policitemie; ~glot (v. glot) adj. s. m. shi f. 1. adj. s. m. shi f. (Persoana) care vorbeshte mai multe limbi. 2. adj. Care este scris in mai multe limbi; ~gon (v. gon₂) s. n. figura geometrica formata dintro linie frinta inchisa; ~graf (v. graf) s. m. shi n. 1. s. m. Autor care a scris opere apartzinind unor genuri variate. 2. s. n. Aparat pentru reproducerea unui manuscris in mai multe exemplare; ~halin (v. halin) adj. (despre bazine acvatice) cu un contzinut de clorura de sodiu de 1017‰; ~haploid (v. haplo v. id) adj. cu un numar de cromozomi redus la jumatate fatza de numarul initzial; ~heteroxen (v. hetero v. xen) adj. (despre ciclul evolutiv al unor parazitzi) care in dezvoltarea sa necesita mai multe gazde; ~mastie (v. mastie) s. f. anomalie congenitala caracterizata prin existentza de mamele supranumerare; sin. politelie; ~melie (v. melie) s. f. prezentza unui numar mai mare de membre decit cel normal; ~menoree (v. meno v. ree) s. f. aparitzie a ciclului menstrual la intervale mai scurte decit cele normale; ~mer (v. mer) adj. s. m. 1. adj. Format din mai multe partzi sau diviziuni. 2. s. m. Substantza ale carei molecule sint constituite din reunirea mai multor molecule de monomer; ~merie (v. merie) s. f. 1. Stare a unui corp polimer. 2. Conditzionare a unui caracter de mai multzi factori genetici echivalentzi; ~metrie (v. metrie₁) s. f. suprapunere simultana a doua sau a mai multe masuri in care timpii tari initziali nu coincid intotdeauna; ~mialgie (v. mi/o₁ v. algie) s. f. afectziune dureroasa simultana a mai multor mushchi; ~morf (v. morf) adj. 1. Care se prezinta sub mai multe forme. 2. (Despre specii animale) Cu variabilitate mare; ~morfie (v. morfie) s. f. proprietate a unor substantze chimice de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; sin. polimorfism pleomorfism; ~nezie (v. nezie) s. f. inmultzire exagerata a insulelor pancreatice; ~nitrofil (v. nitro v. fil₁) adj. (despre bacterii) care prefera azotul combinat; ~nom (v. nom₂) s. n. expresie algebrica formata din mai multe monoame; ~oda (v. oda) s. f. tub electronic cu mai multzi electrozi; ~odont (v. odont) adj. cu dintzi numeroshi; ~odontie (v. odontie) s. f. prezentza de dintzi supranumerari; ~oecie (v. oecie) s. f. prezentza concomitenta in cadrul aceleiashi specii a unor indivizi de sexualitate diferita; ~onichie (v. onichie) s. f. malformatzie caracterizata prin prezentza de unghii supranumerare la degete; ~onim (v. onim) s. n. nume taxonomic cu semnificatzie nesigura confuza; ~onimie (v. onimie) s. f. caracteristica a unei limbi in care acelashi obiect are mai multe denumiri; ~opie (v. opie) s. f. perceptzie multiplicata a unui obiect; sin. poliopsie; ~opsie (v. opsie) s. f. poliopie*; ~orexie (v. orexie) s. f. foame excesiva; ~orhidie (v. orhidie) s. f. anomalie congenitala caracterizata prin existentza de testicule supranumerare; ~otie (v. otie) s. f. anomalie congenitala constind in prezentza de pavilioane supranumerare la acelashi individ; ~pag (v. pag) s. m. monstru monocefalian cu doua coloane vertebrale complete shi independente avind shi o mandibula dubla; ~patie (v. patie) s. f. stare a unei persoane atinse simultan de mai multe boli; ~petal (v. petal) adj. (despre corola) cu mai multe petale; ~petalie (v. petalie) s. f. stare a unei corole cu petale supranumerare; ~piren (v. piren) adj. cu nuclei sau simburi numeroshi; ~plastic (v. plastic) adj. (despre tzesuturi organice) care contzine mai multe plastide; ~plectic (v. plectic) adj. care poate produce mai multe combinatzii de gene; ~pnee (v. pnee) s. f. respiratzie cu frecventza marita; ~pod (v. pod) adj. s. m. 1. adj. Care are mai multe picioare. 2. s. m. Fat teratologic avind mai multe picioare decit normal; ~podie (v. podie) s. f. malformatzie congenitala constind in prezentza unui numar de picioare supranumerare; ~por (v. por) s. m. ciuperca cu numeroshi pori din clasa bazidiomicetelor care creshte pe arbori; ~pter (v. pter) adj. cu mai multe aripioare; ~ritmie (v. ritmie) s. f. suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evolueaza simultan; ~riz (v. riz) adj. (despre plante) cu mai multe radacini; ~saprobii (v. sapro v. bie) s. f. pl. forme vegetale shi animale utilizate k indicatori biologici in sistemul saprobiilor pentru determinarea zonelor de poluare intensa a apelor; ~sarca (v. sarca) s. f. dezvoltare anormala a unei plante datorita excesului de suc nutritiv; ~semie (v. semie) s. f. 1. Pluralitate de semnificatzii contzinute de un cuvint sau de o unitate frazeologica. 2. Proprietate a operei de arta de a avea pentru contemplator mai multe sensuri care se dezvaluie succesiv in functzie de contextul socialpolitic shi istoric in care este receptata; ~sialie (v. sialie) s. f. salivatzie excesiva; ~sperm (v. sperm) adj. 1. Care prezinta polispermie. 2. (Despre fructe) Cu semintze numeroase; ~spermie (v. spermie) s. f. proces de producere a unui zigot prin fecundarea unor ovule de catre mai multzi spermatozoizi; ~spor (v. spor) adj. s. m. 1. adj. Care contzine mai multzi spori. 2. s. m. Celula reproductiva care se divide in mai mult de patru spori; ~stel (v. stel) adj. (despre radacini) care poseda mai multzi cilindri centrali; ~stelie (v. stelie) s. f. prezentza a mai multor cilindri centrali in radacina; ~stemon (v. stemon) adj. 1. (Despre androceu) Care are stamine de doua ori mai mult decit petale. 2. Cu mai multe serii de stamine; ~stih (v. stih) adj. (despre organe vegetale) dispus pe mai multe shiruri serii sau verticile; ~stom (v. stom) adj. cu mai multe orificii sau haustorii; ~telie (v. telie) s. f. polimastie*; ~tenie (v. tenie) s. f. multiplicare a cromatidelor in interiorul fiecarui cromozom; ~tipic (v. tipic) adj. (despre specii) care cuprinde mai multe categorii sistematice inferioare; ~tom (v. tom) adj. s. n. 1. adj. (Despre organe vegetale) Divizat sau ramificat in mai multe partzi. 2. s. n. Tip de tomograf cu trei tipuri de deplasare a tubului; ~tomie (v. tomie) s. f. 1. Diviziune in mai multe partzi grupe sau specii. 2. Ramificare a virfului axei principale a tulpinii sau inflorescentzei in mai mult de doua ramuri secundare; ~topic (v. topic) adj. (despre specii vegetale) format pe areale diferite; ~topie (v. topie) s. f. 1. Localizare in mai multe organe sau tzesuturi a unei boli. 2. Actziune a unei substantze fatza de mai multe tzesuturi organice. 3. Posibilitate a formarii unor soiuri biotipuri sau ecotipuri polifiletice cu putzine caractere diferentziale pe areale separate; ~trih (v. trih) adj. cu mai multzi peri cili sau flageli; ~trof (v. trof) adj. cu capacitate de adaptare la nutritzie diferentziata pe substraturi variate; sin. politrofie; ~trofic (v. trofic) adj. politrof*; ~trofie (v. trofie) s. f. 1. Exces in procesul de nutritzie. 2. Nutritzie pe mai multe plantegazda; ~trop (v. trop) adj. s. f. 1. adj. (Despre transformari ale sistemelor fizicochimice fluide) Care se efectueaza in asha fel incit caldura specifica ramine constanta. 2. s. f. Curba care reprezinta o transformare politropa; ~urie (v. urie) s. f. eliminare abundenta de urina; ~valent (v. valent) adj. (despre substantze) care se poate prezenta in compushii sai in diferite stari de valentza; ~xen (v. xen) adj. s. n. 1. adj. (Despre parazitzi) Care poate trai pe mai multe gazde. 2. s. n. Amestec natural de platina shi fier; ~zoare (v. zoar) s. n. pl. clasa de animale microscopice unicelulare care traiesc in colonii shi al caror corp este acoperit cu o crusta calcaroasa; ~zom (~som) (v. zom) s. m. complex activ rezultat din sinteza proteinelor shi constituit din mai multzi ribozomi unitzi printro molecula de ARN; sin. poliribozom; ~zomie (~somie) (v. zomie) s. f. prezentza de cromozomi supranumerari.