POICHILOTERMÍE s. f. Proprietate a unor animale de a fi poichiloterme. – Din fr. poïkilothermie.

poichilotermie sf [At: DEX / P: po-i~ / Pl: ~ii / E: fr poïkilothermie] Proprietate a unor animale de a-și modifica temperatura corpului după temperatura mediului înconjurător.

POICHILOTERMÍE s. f. Proprietate a unor animale de a fi poichiloterme. [Pr.: po-i-] – Din fr. poïkilothermie.

POICHILOTERMÍE s.f. Însușire a unor animale de a fi poichiloterme. [Pron. po-i-, gen. -iei. / < fr. poïkilothermie].

POICHILOTERMÍE s. f. însușire a unor animale de a fi poichiloterme. (< fr. poïkilothermie)

poichilotermíe (poi-) s. f., art. poichilotermía, g.-d. poichilotermíi, art. poichilotermíei

poichilotermíe s. f. (sil. poi-), art. poichilotermía, g.-d. poichilotermíi, art. poichilotermíei

POICHILO- (POICILO-, POECHILO-, POIKILO-) „variat, variabil”. ◊ gr. poikilos „pătat, variat, pestriț” > fr. poecilo- și poikilo-, germ. poeikilo-, it. poichilo-, engl. poecilo- > rom. poichilo-, poicilo-, poechilo- și poikilo-. □ ~blast (poikiloblast) (v. -blast), s. n., eritroblast cu formă variabilă; ~cit (poikilocit) (v. -cit), s. n., globul roșu piriform, cu morfologie anormală; ~dermie (poikilodermie) (v. -dermie), s. f., afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț; ~dinamic (v. -dinamic), adj., (despre hibrizi) cu absența caracterului unuia dintre părinți; ~ginie (v. -ginie), s. f., polimorfism al femeilor; ~hidru (poikilohidru) (v. -hidru), adj., (despre plante) cu umiditate variabilă la nivelul protoplasmei, în funcție de umiditatea aerului înconjurător; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., împerechere neregulată a cromozomilor, ca valențe variabile, în cazul meiozei unui hibrid; ~term (poikiloterin) (v. -term), adj., s. n., (animal) care își modifică temperatura corpului după temperatura mediului ambiant; sin. poichilotermie; ~termie (v. -termie), s. f., însușire a unor animale de a fi poichiloterme; ~timie (poikilotimie) (v. -timie), s. f., dispoziție afectivă instabilă; ~xerofite (poiciloxerofite) (v. xero-, v. -fit), s. f. pl., plante xerofite care în perioada de uscăciune îndelungată ajung în stare de anabioză.