pneumă sf [At: DN³ / P: pne-u~ / Pl: ~me / E: it, lat pneuma] Spirit divin în filozofia stoicilor, care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o.

PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu].

PNÉUMĂ s. f. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. (< fr., gr. pneuma)