PLANGE plang vb. III. 1. Intranz. A varsa lacrimi (de durere de intristare de emotzie sau de bucurie); a lacrima. 2. Tranz. A boci a jeli o persoana moarta un lucru pierdut o situatzie dureroasa varsand lacrimi tanguinduse. ♦ A regreta o fiintza sau un lucru pierdut (varsand lacrimi). ◊ Expr. Ashi plange pacatele = a se cai a regreta ceva. ♦ A avea mila de cineva a deplange pe cineva; a compatimi. ◊ Expr. (Intranz.) Ai plange (cuiva) de mila = ai parea foarte rau de nenorocirea de durerea cuiva. 3. Refl. Ashi arata nemultzumirea a se vaita a se tangui a se lamenta a se caina. ♦ A face o reclamatzie a inainta o plangere; a reclama. Lat. plangere.