pistosit², ~ă a [At: DDRF / V: ~ocit, ~trocit, (înv) ~oșit / Pl: ~iți, ~e / E: pistosi] 1 (Reg; d. legume; fructe etc.) Zdrobit. 2 (Fig; d. oameni) Snopit în bătaie. 3 (Mun) Istovit de eforturi fizice.

pistosit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / V: ~ocit, ~trocit / Pl: ~uri / E: pistosi] 1 (Îvr) Secare. 2-6 (Reg) Pistosire (2-6).

pistoci v vz pistosi

pistocit sn vz pistosit¹

pistosi [At: ZILOT, ap. DDRF / V: (reg) ~oci, (înv) ~oși, ~troci / Pzi: ~sesc / E: nct] 1 vr (Îvr) A seca. 2 vt (Reg; c. i. oameni) A măcelări. 3 (Reg; c. i. fructe, legume etc.) A strivi. 4 vr (Olt; Mun; fig) A snopi în bătaie. 5 vr (Mun) A masa¹ puternic. 6 (Mun; c. i. oameni) A fi extenuat de eforturi fizice.

pistoși v vz pistosi

pistoșit, ~ă a vz pistosit²

pistroci v vz pistosi

pistrocit², ~ă a vz pistosit²

pistrocit¹ sn vz pistosit¹

PISTOSÍ, pistosesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A zdrobi, a sfărîma, a strivi. Dunărea să și-l primească, Dunărea să-l pistosească. TEODORESCU, P. P. 567. ♦ Fig. A cheltui.

PISTOSÍ, pistosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zdrobi, a strivi; fig. a cheltui.

pistosésc v. tr. (cp. cu piston, adică „pisălog”. V. chistosele). Rar. Zdrobesc, strivesc.

PISTOSÍT adj. v. storcit, strivit, terciuit, zdrobit.

pistosit adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT.

PISTOSÍ vb. v. storci, strivi, terciui, zdrobi.

pistosi vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUI. ZDROBI.

pistosí (pistosésc, pistosít), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω < it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă.

pistosít, pistosítă, adj. (reg.) 1. (despre legume, fructe) zdrobit, strivit, sfărâmat, pisat, terciuit. 2. (fig.; despre oameni) bătut tare, snopit în bătaie. 3. istovit de muncă, de eforturi fizice.

pistosí, pistosésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a seca (despre izvoare). 2. a zdrobi, a sfărâma, a măcelări. 3. (fig.) a bate tare, a snopi în bătaie. 4. a face masaj, a masa puternic. 5. (despre muncă) a obosi, a istovi, a extenua.