PISICĂ s.f. (ȚR) Mîță. Ko(t)ka. Pisică. LEX., 115&{v}. Kotenci. Pui de pisică. LEX. 1683, 29^r. Anatema acea pisică carea denainte mă linge și denapoi mă zgîriie. FL. D 1700, 24^v. Isop zise copiilor să prinză o pisică. E 1777, 105^r; cf. PRAV. GOV.; LEX. 1683, 28^r; BIBLIA (1688); E 1748, 4^r. Etimologie: pis + suf. -ică. Cf. m î ț ă (1).