PIROLUZÍT s. n. Bioxid natural de mangan folosit la extragerea manganului, în industria sticlei, la fabricarea vopselelor de ulei etc. – Din fr. pyrolusite.

piroluzit sn [At: PONI, CH. 215 / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr pyrolusite] Bioxid natural de mangan, folosit la extragerea manganului, în industria sticlei, a vopselelor de ulei.

PIROLUZÍT, piroluzite, s. n. Bioxid natural de mangan folosit la extragerea manganului, în industria sticlei, la fabricarea vopselelor de ulei etc. – Din fr. pyrolusite.

PIROLUZÍT s.n. Bioxid natural de mangan. [Var. piroluzită s.f. / < fr. pyrolusite].

PIROLUZÍT s. n. bioxid natural de mangan. (< fr. pyrolusite)

PIROLUZÍT n. Mineral de culoare cenușie închisă, întrebuințat ca materie primă (la obținerea manganului, în industria sticlei, porțelanului etc.). /<fr. pyrolusite

piroluzită sf vz piroluzit

PIROLUZÍTĂ s. f. Minereu din care se extrage manganul și care este folosit la fabricarea sticlei de culoare violetă și a vopselelor de ulei.

PIROLUZÍTĂ s. f. Minereu folosit la extragerea manganului, la fabricarea sticlei de culoare violetă, a vopselelor de ulei etc. – Fr. pyrolusite.

PIROLUZÍTĂ s.f. v. piroluzit.

piroluzít s. n.

piroluzít s. n.

piroluzit, (engl.= pyrolusite) MnO2, s. pătratic. În România, este răspândit în zona de oxidare a zăcămintelor de mangan și fier, cantonate în ș. crist. din principalele unități structurale. Mai este menționat în acumulările reziduale (Moneasa, Hațeg) sau exhalative, asociate vulcanismului din Mții Apus. de Sud (Godinești, Buceava-Șoimuș); sporadic, apare în zona de oxidare a zăcămintelor de sulfuri asociate banatitelor și vulcanismului neogen.

PIROLUZÍT (< fr. {i}) s. n. Bioxid natural de mangan. Apare mai frecvent în mase compacte sau pământoase de culoare neagră, rar sub formă de cristale aparținând sistemului tetragonal. Este un minereu de mangan. Utilizat la extragerea manganului, în industria sticlei, a vopselelor de ulei etc.