PINACÉE, pinacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori rășinoși din încrengătura gimnospermelor, cu tulpină în general dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri; abietacee; (și la sg.) arbore din această familie. – Din fr. pinacée.

pinacee sf [At: DER / Pl: ~ / E: fr pinacées] 1 (Lpl) Familie de arbori rășinoși din încrengătura gimnospermelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri. 2 (Șls) Arbore aparținând familiei pinaceelor (1). corectată

PINACÉE, pinacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori rășinoși din încrengătura gimnospermelor, cu tulpină în general dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri; abietacee; (și la sg.) arbore din această familie. – Din fr. pinacées.

PINACÉE s.f.pl. Abietacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pinacées, cf. pinus – pin].

PINACÉE s. f. pl. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee. (< fr. pinacées)

PINACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori rășinoși, cu frunze persistente aciculare la majoritatea speciilor și cu flori unisexuale, reunite în conuri (reprezentanți: bradul, molidul, pinul etc.). 2) Arbore din această familie. /<fr. pinacées

pinacée s. f., art. pinacéea, g.-d. art. pinacéei; pl. pinacée

pinacée s. f., pl. pinacée

PINACÉE s. (BOT.) abietacee, abietinee. (Molidul este o ~.)

PINACEE s. (BOT.) abietacee, abietinee. (Molidul este o ~.)