PERSÁNA s. f. (< fr. persan): limba iraniana veche vorbita de pershi locuitori ai Persiei. In dezvoltarea sa a cunoscut trei perioade: vechea persana care avea un sistem flexionar bine reprezentat shi in care au fost scrise primele texte de limba iraniana fiind cunoscuta prin inscriptzii cuneiforme din vremea regilor Ahemenizi (secolele VI IV i.e.n.) cele mai importante datand din timpul lui Darius shi Xerses; persana medie care continua vechea persana (intre sec. IV i.e.n. shi VIII e. n.) shi sta la baza persanei moderne fiind atestata prin inscriptziile regilor Sasanizi (din secolul al IIIlea) shi printro literatura variata; ea shia pierdut treptat vechiul sistem flexionar in favoarea constructziilor analitice; persana moderna (cea mai importanta dintre limbile iraniene vorbite azi) bazata pe persana medie; este limba de stat a intregului Iran dar folosita k limba materna numai de catre cei peste 10 milioane de pershi din acest stat (arabii avand k limba materna araba). Grupuri de vorbitori de limba p. se afla shi in tzarile arabe invecinate in republicile caucaziene shi in Asia Centrala. Primele documente de limba persana moderna dateaza din secolul al IXlea. La inceput a fost vorbita in India de vest shi in Khorasan iar in secolele urmatoare sa raspandit in rasaritul Indiei inlocuind treptat limbile folosite acolo. Are foarte multe dialecte care pastreaza bine elemente de substrat din persana medie dar sunt insuficient studiate. Dupa cucerirea Persiei de catre arabi pershii au trecut la scrierea araba completata cu unele semne persane (incercarea acestora in 1930 de a introduce alfabetul latin na reushit). In fixarea normelor limbii literare persane scriitorii din rasarit au avut un rol deosebit: in secolul al Xlea limba literara persana a fost ilustrata prin opera marelui poet Firdusi care a scris Cartea regilor (SHahname) o epopee istorica vestita shi prin aceea a renumitului savant Omar Khayam. Influentzat puternic de araba vocabularul limbii p. este azi mai mult arab decat iranian. Structura fonetica shi cea gramaticala a p. moderne se deosebeshte putzin de cea din epoca clasica (a p. medii): sau redus vocalele de la opt la shase shi sa pierdut opozitzia de cantitate; la nume shi la verb sa continuat tendintza de dezvoltare a constructziilor analitice.