pedant ~a [At: HELIADE O. II 81 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr pédant ger pedant] (D. oameni) 1 a Care are pretentzii de eruditzie shi de competentza Si: (inv) pedantesc (1) pedantic (1). 25 av a (Intrun mod) (exagerat de) meticulos Si: (inv) pedantesc (23) pedantic (23). 67 smf a (Persoana) care face mereu parada de eruditzie de competentza deosebita. 89 smf a (Persoana) care supara prin minutziozitate exagerata in lucrurile cele mai neinsemnate. 10 smf (Fri) Profesor. 11 smf (Fri) Invatzator.

PEDÁNT¹ A pedantzi te adj. Cu pretentzii de eruditzie shi de maniere elegante; suparator prin tonul impunator shi prin minutziozitatea exagerata. V. tipicar. Pricepea greu shi uita repede. Era vanitos shi pedant. C. PETRESCU C. V. 99. Un comandant pedant admirat pentru eruditzia sa fusese pacalit de un ofitzer tinar. BART E. 210. Un op care aniil ingropara Subt comentarii sterpe shi pedante. TOPIRCEANU B. 90. ◊ (Adverbial) Incepu sa vorbeasca linishtit staruind pedant in conceptzia lui. CAMIL PETRESCU O. II 530.

PEDÁNT² A pedantzi te s. m. shi f. Persoana care face parada de eruditzie; om meticulos peste masura tipicar. V. formalist chitzibushar. Grashi pedantzi burdufi de carte shi denvatzatura goi Bogatashi ce cu piciorul datzi la inimi in gunoi. MACEDONSKI O. I 97. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac Printre tomuri bracuite ashezat shi el un brac Aticismul limbii tale o sal puna la cintari Colbul ridicat din cartetzi lo sufla din ochelari. EMINESCU O. I 134. Daca este k neamul romin sa aiba shi el o limba shi o literatura spiritul public va parasi caile pedantzilor shi se va indrepta la izvorul adevarat: la traditziile shi obiceiurile pamintului unde stau ascunse inca shi formele shi stilul. RUSSO S. 36.

PEDÁNT A adj. s.m. shi f. (Cel) care are pretentzii neintemeiate de erudit; meticulos chitzibushar formalist. [< fr. pédant].

PEDÁNT A adj. s. m. f. (cel) care are pretentzii nejustificate de eruditzie de competentza; meticulos formalist. (< fr. pédant germ. Pedant)

PEDÁNT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) (despre persoane) Care manifesta un spirit exagerat de disciplina shi punctualitate (mai ales in lucruri neinsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebita. 2) Care are pretentzii de eruditzie shi de superioritate; doctoral. /<fr. pédant germ. Pedant

pedant m. cel ce face parada cu shtiintza sa. ║ a. un aer pedant.

*pedánt a s. (fr. pédant d. it. pedant cuv. de aceĭashĭ orig. cu pedagog). Ignorant autoritar care da o colosala importantza lucrurilor neinsemnate shi pretinde k totzĭ sa faca k el: un pedant din evu mediŭ. Adj. Un aer pedant o carte pedanta. Adv. In mod pedant. V. tipicar pareatca shi chitzibushar.

pedánt adj. m. s. m. pl. pedántzi; adj. f. s. f. pedánta pl. pedánte

pedánt adj. m. s. m. pl. pedántzi; f. sg. pedánta pl. pedánte

PEDÁNT adj. meticulos scrupulos tipicar (inv.) pedantic (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

PEDANT adj. meticulos scrupulos tipicar (inv.) pedantic (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)