pắtură f., pl. ĭ (lat. *pĭttula. V. pată. Cp. cu pănură, păcură). Strat: ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe acoperite cu o pătură de ceară. Cergă, învălitoare groasă de lînă (maĭ rar de bumbac) de pus pe pat ca macat, de întrebuințat ca plapomă saŭ de învălit calu orĭ de pus supt șa. V. teltie.