Definitzia cu ID-ul 504698:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pắtura (ri) s. f. 1. Invelish strat. 2. Pled cerga cuvertura. 3. Valtrap cioltar. 4. (Trans. de S.) Pliu de ie. Mr. petur „placinta de foi”. Din pat „sol invelish” pl. paturi de unde sa refacut un sing. analogic in conformitate cu tipul maturimatura cf. latura < lat. fagure < faguri < fag etc. Alte ipoteze nu satisfac: din lat. *pittŭla dim. de la *pitta „pata” cf. pata (Candrea Conv. Lit. XXXVIII 874; Pushcariu 1287; CandreaDens. 1358; REW 6548); din gr. πέταλον „foaie” (Diculescu Elementele 471); din lat. *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea Dacor. II 819; cf. REW 2001a). Der. paturi (var. impaturi (im)patura) vb. (a suprapune a pune strat peste strat; a plia a dubla) cf. Bogrea Dacor. IV 878; paturica s. f. (covorash scindurica presh shtergator). Din rom. sau din mr. trebuie sa provina alb. petulë „minciunica” bg. petura „placinta de foi” ngr. πέτουρον „placinta de foi” (Capidan Raporturile 225; CandreaDens. 1358).