PATRUNZATÓR OÁRE patrunzatori oare adj. 1. Care strabate adinc care razbate. Frig patrunzator. Umezeala patrunzatoare. ▭ Parfumul de cracatitza plutea patrunzator shi fara sfirshit in aerul racoros al inserarii. IBRAILEANU A. 121. 2. Cu sonoritate puternica; strident. Glasul lui era ursuz shi patrunzator k. shi fatzai veshnic incruntata. REBREANU R. I 127. ◊ (Adverbial) Striga tuturor patrunzator. GALACTION O. I 199. 3. (Despre ochi sau despre privire) Scrutator. Ochii mici... erau stralucitori shi patrunzatori. DUMITRIU N. 5. Madala plecase ochii sub privirea din nou patrunzatoare a Ruxandei Duhu. C. PETRESCU A. 399. Despot... are minte coapta shi ochi patrunzatori SHi inimandrazneatza shinvatzatura multa. ALECSANDRI T. II 98. ◊ (Adverbial) Se uita patrunzator la el. DUMITRIU N. 45. 4. Care intzelege repede lucrurile ager la. minte perspicace. Harnici shi dezghetzatzi cum sint plini de vioiciune patrunzatori au multe lucruri cu care se pot mindri. SADOVEANU O. VII 279. Un om cult shi patrunzator... ar fi putut prezice caracterul curentului literar ce trebuia sa se manifesteze. GHEREA ST. CR. III 34. 5. Care strabate adinc in inima in suflet; mishcator emotzionant impresionant. Impresia a fost asha de patrunzatoare incit intreaga asistentza era cu lacrimi in ochi. SADOVEANU E. 68. Nimic mai patrunzator de auzit decit aria straveche a horei. GANE N. I 66. Ce glas patrunzator aud linga fintina? ALECSANDRI T. II 204.