patrulă sf [At: LB / V: (îrg) ~rolă (Pl: ~oale), (înv) ~raulă, ~rol sm, ~ul sm, ~ulie, ~uilă, pătrăulă, păt~, peat~ / Pl: ~le / E: ger Patrulle, fr patrouille, rs патруль] 1-4 Grup de militari, rar de civili, pe jos, călare, pe mașini de luptă sau pe nave izolate, care îndeplinește o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură. 5-8 (Prc) Persoană care face parte dintr-o patrulă (1-4). 9 (Îe) A face de ~ A păzi. 10 (Îe) A merge în ~ A cerceta, a iscodi. 11 Formație de zbor alcătuită din trei sau patru avioane de luptă.

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară destinată a cerceta pe inamic sau terenul, a supraveghea ordinea, a executa recunoașteri; strajă. Apoi iarăși multă vreme, nici un semn, decît urme de pași pe zăpadă, pe care patrulele le urmăreau prin viscol și ceață. DUMITRIU, V. L. 70. Patrulele continuau să circule pe străzi, PAS, Z. IV 37. Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării. ODOBESCU, S. III 575.

PATRÚLĂ s.f. Mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formație de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].

PATRÚLĂ s. f. 1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere. 2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă. (< germ. Patrulle)

PATRÚLĂ ~e f. Grup de militari care circulă pe un traseu având misiunea de supraveghere sau de recunoaștere. /<germ. Patrulle

patrulă f. 1. raită de noapte ce soldații fac într’un oraș; 2. detașament care face patrulă. [Rus. (din fr. patrouille)].

*patrúlă f., pl. e (fr. patrouille, d. patrouiller, a patrula; it. pattuglia). Arm. Detașament de cîțĭ-va soldațĭ trimeșĭ ca să menție liniștea în timp de pace saŭ să cerceteze terenu și să spioneze în timp de războĭ. – În Ban. Trans. și patrólă pl. e și -ól, pl. oale (pol. patrol, rus. patrúlĭ, germ. patrulle); în Mold. sud. și patraúlă (după caraulă).

patraulă sf vz patrulă

patrol sm vz patrulă

patrola v vz patrula

patrolă sf vz patrulă

patruilă sf vz patrulă

patrul no vz patrulea

patrul sm vz patrulă

patrula vi [At: LM / V: (îrg) ~rola, pătrola, peat~ / Pzi: ~lez / E: patrulă] 1-4 (D. formații militare) A înainta pe jos, călare, pe apă, pentru a îndeplini o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură.

pătrăulă¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Practică de a trage clopotul seara. 2 Sunet al clopotului care se trage seara.

pătrăulă² sf vz patrulă

pătrola v vz patrula

pătrulă sf vz patrulă

peatrula v vz patrula

peatrulă sf vz patrulă

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A merge în recunoaștere; a face ronduri de pază. Pîlcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23.

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)

A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă

patraúlă, V. patrulă.

*patruléz v. intr. (fr. patrouiller, îld. patouiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez în calitate de patrulă saŭ de santinelă: patrulele patrulaŭ pin oraș, grăniceru patrula pe malu Nistruluĭ.

patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle

patrúlă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle

patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză

patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. și pl. patruleáză

PATRÚLĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)

PATRULĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)

patrúlă (patrúle), s. f. – Grup de militari care fac de pază sau cercetează. – Var. înv. patrolă. Fr. patrouille, prin intermediul germ. Patrulle, pol. patrol; rus. patrulj. – Der. patrula, vb. (despre militari, a merge în misiune).

PATRULĂ subunitate de aviație de vânătoare sau de vânătoare-bombardament compusă din patru avioane, având personal navigant și tehnic corespunzător, care face parte dintr-o escadrilă.

pătrăúlă s.f. (reg.) trasul de seară al clopotului; clopotul care se trage.