2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
patic, ~ă [At: CIHAC, II, 248 / A și: ~tic / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr паттика „neisprăvit”] 1 a (Mol; d. ființe) Cu picioare scurte. 2 a (Mol; d. ființe) Cu picioare strâmbe. 3 a (Reg) Pipernicit. 4 sm (Mtp; rar) Pitic.
patíc, -ă adj. (cp. cu a se piti). Mold. Cu picĭoarele scunde: om, cîne patíc; rața e patică. – La Timoc pitóc, -oacă, scund. V. tofolog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătic sn [At: ROSETTI, L. B. III, 76 / Pl: ~ice / E: pat1 + -ic] (Mun) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Relaționale
PĂTÍC s. v. pătuc, pătuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pătic s. v. PĂTUC. PĂTUȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
pátic, pátică, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre ființe) cu picioare scurte; cu picioare strâmbe; pipernicit. 2. (s.m.) pitic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: patic
patic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: pătic
pătic substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)