PARTINÍRE partiniri s. f. 1. Faptul de a partini; favorizare protejare a cuiva in dauna altuia. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatzia mea; la mine partinire nu este scris. ISPIRESCU U. 219. La masa judecatzii uitatai partinirea? Norodul ushuratai de dari de asupriri? NEGRUZZI S. II 187. ◊ Loc. adv. Fara partinire = in mod obiectiv impartzial. Cind ar vrea sa se vada shi el fara partinire Ar vedea cum vede lumea k nui shi el fara pata. NEGRUZZI S. II 303. 2. (Invechit neobishnuit) Participare. Ce folos puteau trage rominii din partinirea lor la asemenea lupte intre Poarta shi Austria? ODOBESCU S. I 307.