partinire sf [At: MINEIUL (1776) 121^r1/31 / V: (inv) ~ten~ / Pl: ~ri / E: partini] 1 Avantajare in mod conshtient pe cineva in dauna altcuiva Si: ocrotire (rar) partinie. 2 (Inv; udp „la”) Participare in folosul cuiva sau a ceva. 3 Atitudine partinitoare lipsa de obiectivitate Si: (inv) partashie (4) Vz patima (rar) partzialitate pasiune 4 (Ilav) Fara ~ In mod obiectiv. 5 (Ial) Fara exceptzie. 6 (Ilav) Cu ~ In mod subiectiv favorizand pe cineva in dauna altuia. 7 (Inv) Participare in folosul cuiva sau a ceva. 8 (Inv) Contributzie.