parésimĭ f. pl. (dintr’un sing. părésimă, azĭ uĭtat, lat. quadragésima, a patru-zecea, adică „zi”, de unde s’a făcut *quaraesima, *quaresima, părésimă; it. quaresima, pv. caresma, fr. carème, cat. coresma, sp. caresma, pg. quaresma), care ține șapte săptămînĭ. Mĭezu Păresimiĭ (azĭ mĭezu Păresiĭ și Părețiĭ, ca cum ar exista un nom. Păreasa orĭ Păreața), mijlocu postuluĭ mare, Mĭercurea din săptămîna a patra (fr. mi-carême). – În Munt. est mĭez de Părezĭ, în vest Păreásimĭ (CL, 1910, 3, 76).