2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
PĂTIMÍT, -Ă, pătimiți, -te, adj. (Înv.) Cu experiență, pățit. – V. pătimi.
PĂTIMÍT, -Ă, pătimiți, -te, adj. (Înv.) Cu experiență, pățit. – V. pătimi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pătimit, ~ă [At: (a. 1837) DOC. EC. 672 / Pl: ~iți, ~e / E: pătimi] 1 a (Îrg) Chinuit de suferințe fizice sau morale. 2 sf Suferință. 3-4 smf, a (Om) pățit2 (4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂTIMÍT, -Ă, pătimiți, -te, adj. (Învechit) Care a trecut prin împrejurări grele (și a căpătat experiență); pățit. La aceasta te sfătuiesc ca unul ce sînt pătimit. KOGĂLNICEANU, S. 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Relaționale
PĂTIMÍTĂ s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pătimită s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
pătimít, pătimítă, adj. (înv. și reg.) 1. chinuit, torturat (de suferințe fizice și morale). 2. cu experiență, pățit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pătimit, pătimităadjectiv
- 1. Cu experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pățit
- La aceasta te sfătuiesc ca unul ce sînt pătimit. KOGĂLNICEANU, S. 204. DLRLC
-
etimologie:
- pătimi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.