PĂSUÍRE, păsuiri, s. f. Faptul de a păsui²; amînare a plății unei datorii; răgaz, păsuială. Cu ochii lui de-atîtea ori a văzut săteni care le plîngeau la prag, cerînd păsuire. CAMILAR, N. I 332. Ai lesnit cu păsuire Darea birului în țară și cu dreaptă cumpănire Ai făcut-o mai ușoară. CONACHI, P. 44.