PĂSĂRÁR, păsărari, s. m. Vînzător, crescător de păsări; vînător care vînează cu șoimi. Unchiul Niță... era meșter în meseria de păsărar, avînd lațuri presărate cu iscusință. PAS, Z. I 209. Și începură și slugile să treacă: marele surugiu și micii surugii... marele păsărar și micii cotețari. VISSARION, B. 34. Păsărari. înzorzonați, cu șoimul pe mînă. ODOBESCU, S. III 144.