PĂRÎ́NG s. m. (Regional) Nume dat la două plante erbacee furajere din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. Părîngu-și toarce din pămîntul umed Tulpini subțiri și-nalte. VLAHUȚĂ, la TDRG. (În forma parînc) Nutrețul... de frunte [al presurii] se compune din ovăz, cînepă... parinc și multe alte semințe. MARIAN, O. II 380. – Variante: parinc, parîng (I. IONESCU, P. 233), s. m.