2 definiții pentru opercular
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPERCULAR, -Ă adj. 1. care îndeplinește rolul de opercul. 2. de forma unui opercul; operculiform. (< fr. operculaire)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
operculár adj. m., pl. operculári; f. sg. operculáră, pl. operculáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: opercular
opercular adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)