OGLÍNDA oglinzi s. f. 1. Obiect facut de obicei din metal sau din sticla acoperita pe o fatza cu un strat metalic care reflecta razele de lumina shi care se formeaza imaginea obiectelor. Prin sala cu paretzii de oglinzi Vezi inmiita siluetatzi fina. D. BOTEZ P. O. 99. Cind ma uitam in oglinda barba shi mustetze k in palma. CREANGA 86. Se vede k nu teai uitat de mult in oglinda. ALECSANDRI T. I 198. ◊ (In metafore shi comparatzii) Opera... [poetului] trebuie sa fie o oglinda a nazuintzelor poporului. BENIUC P. 135. Pleca sa caute un vas cu apa pashind in virful bocancilor lustruitzi oglinda. C. PETRESCU I. II 51. Harnica din zorii zilei Nu stau miinile copilei Fara lucru tot sa prinda Casa lor toatai oglinda. COSHBUC P. I 95. Ochii sint oglinda inimii = ochii reflecta starea sufleteasca a omului). ◊ Oglinda retrovizoare v. retrovizor. ♦ Imagine. Visul e k o oglinda a realitatzii. 2. (Urmat de determinari) Orice suprafatza neteda shi lucioasa (in special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. In oglinda mare a riului incepeau sa tremure luminile stelelor de sus. SADOVEANU O. VII 341. Sabina aparuse lunecind pe oglinda de gheatza. C. PETRESCU V. 371. Lumina lor se rasfringea tremurind in oglinda apei limpezi. BART S. M. 26. Pl. shi: (invechit) oglinde (EMINESCU O. IV 128).