ofertoriu sn [At: DN³ / Pl: ~ii / E: cf it offertorio, lat offertorium] (Bis) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei, în care preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie.

OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat. t. offertorium].

OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio)