obtențiune sf [At: ȘĂINEANU / V: ~ie / E: fr obtention, lat obtentio, -onis] (Ltr) Obținere.

OBTENȚIÚNE s.f. (Liv.) Obținere. [Pron. -ți-u-, var. obtenție s.f. / < lat. obtentio, cf. fr. obtention].

OBTENȚIÚNE s. f. obținere. (< fr. obtention, lat. obtentio)

obtențiune f. obținere.

*obtențiúne f. (d. lat. ob-tentum, supinu d. ob-tinére, a obținea, format ca și detențiune). Rar. Obținere, acțiunea de a obținea. – Și -énție.

obtenție sf vz obtențiune

OBTÉNȚIE s.f. v. obtențiune.