OBRAZÁR obrazare s. n. 1. Plasa deasa de sirma sau sac de pinza cu care stuparul ishi fereshte fatza de intzepaturile albinelor. Rar pune obrazar dupa cit spune maica Evlampia. Nu se teme de mushte. SADOVEANU P. M. 60 ♦ Casca metalica cu care se acopera fatza pentru a o proteja (in lupte in probele sportive de sabie shi floreta etc.). (Cu pronuntzare regionala) Scoate sfinta Dumineca obrazariul shi sabia... dindule lui HarapAlb. CREANGA P. 224. ♦ (Regional) TZesatura alba subtzire shi rara cu care se acopera fatza (p. ext. trupul) mortului. 2. Masca. Un obrazar de ceara parea k poarta el Atit de alba fatzai shatit de nemishcata. EMINESCU O. I 96.