3 definiții pentru obducție
Explicative DEX
OBDÚCȚIE s. f. (geol.) încălecare a unei plăci terestre suboceanice peste altă placă. (< germ. Obduktion)
Ortografice DOOM
obdúcție s. f., art. obdúcția; g.-d. art. obdúcției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
OBDÚCȚIE (< fr.) s. f. Proces geologic, invers subducției, prin care o masă importantă de material din crustă, de origine oceanică (ofiolite, uneori și material sedimentar de pe placa oceanică) este ridicată peste marginea unei plăci continentale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: obducție
obducție substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||