NUMISMÁTICĂ s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul monedelor și medaliilor (vechi).

NUMISMÁTICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele și medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie].

NUMISMÁTICĂ f. 1) Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul monedelor și al medaliilor vechi. 2) Colecționare de monede și medalii vechi. /<fr. numismatique

numismatică f. știința monedelor și a medaliilor.

numismatic, ~ă [At: TEODOROVICI, I. 28/24 / S și: (înv) ~izm~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr numismatique] 1 sfa Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede (1). 2-3 a Care aparține (numismaticii sau) monedelor și medaliilor vechi. 4-5 a Privitor (la numismatică sau) la monede și medalii vechi.

NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -e, adj. Relativ la numismatică, de numismatică. Colecție numismatică.

NUMISMÁTIC, -Ă adj. Referitor la numismatică. [< fr. numismatique].

NUMISMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la numismatică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele și medaliile (vechi). (< fr. numismatique)

NUMISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de numismatică; propriu numismaticii. /<fr. numismatique

numismatic a. relativ la monedele antice.

* numismátic și -zmátic, -ă adj. (d. lat. numísma și nomísma, -ismatic, vgr. nómisma, rudă cu lat. nummus. V. numularie). Relativ la monete și medaliĭ antice. S.f. Știința monetelor și medaliilor antice.

numismátică s. f., g.-d. art. numismáticii

numismátică s. f., g.-d. art. numismáticii

numismatică, gen. numismaticii

numismátic adj. m., pl. numismátici; f. numismátică, pl. numismátice

numismátic adj. m., pl. numismátici; f. sg. numismátică, pl. numismátice

numismatic