normalian sm [At: IORDAN, L. R. A. 176 / P: ~li-an / Pl: ~ieni / E: fr normalien] (Rar) Normalist.

NORMALIÁN, -Ă s.m. și f. (Rar) Normalist. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. normalien].

normalián, -ă s. m. f. (înv.) (În Franța) Fost elev al Școlii Normale Superioare ◊ „Cu N. N. Condeescu, A. Dupront va rămâne în strânsă legătură: normalianul «étranger» român servea în țara sa drept călăuză normalianului francez!” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. normalien, -ienne; PR 1850; DN3 – alte sensuri)