mirează sf vz mireasă

mireásă f., pl. ese (d. mire. D. rom pop. ñireasă vine ung. nyirásza). Femeĭe în momentu cînd se căsătorește (în ainte de nuntă i se zice logodnică, după nuntă femeĭe, nevastă, soață orĭ soție. Numaĭ pin Trans. și Bucov. se zice mireasă îld. logodnică, după germ. braut, ceĭa ce e foarte urît).