NEVÎ́RSTNIC, -Ă, nevîrstnici, -e, adj. Care e în vîrsta copilăriei; care n-a ajuns încă matur; minor; tînăr. Copii nevîrstnici... au venit să învețe. GHICA, A. 791. ◊ (Substantivat) Lăsat-ați vatră și ogor... Iar pe nevîrstnici și bunici Lăsat-ați bir, podvezi, nevoi. NECULUȚĂ, Ț. D. 101. – Variante: nevî́rsnic, -ă (VĂCĂRESCU, P. 47), nevrî́snic, -ă (NEGRUZZI, S. II 145), nevrî́stnic, -ă adj.