NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

necurăție sf [At: PSALT. HUR. 62^v/11 / Pl: ~ri / E: ne- + curăție] (Înv) 1 Necurățenie (1). 2 (Ccr) Murdărie. 3 (Pop) Menstruație. 4 (Pop) Excremente. 5 Lipsă de credință. 6 (Pex) Păcat care contravine legilor moralei religioase. 7 (Înv) Faptă de om ticălos Si: fărădelege, infamie, nelegiuire, ticăloșie. 8 Faptă desfrânată.

NECURĂȚÍE, necurății, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Ne- + curăție.

NECURĂȚÍE, necurății, s. f. (Învechit) 1. Murdărie. Te temi ca nu cumva Vrun oaspe să-nsemneze acea mai mică lipsă, Ori ochiul lor să vadă vreo necurăție. NEGRUZZI, S. II 267. L-am umplut cu totul de necurăție. PANN, P. V. II 50. 2. Fig. Faptă rea; nelegiuire. [Soarele] vede toate necurățiile oamenilor. ISPIRESCU, L. 57.

necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurățíe s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

NECURĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, jeg, josnicie, mișelie, mârșăvie, murdărie, necurățenie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

necurăție s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.