MÎLÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. (Despre un loc, despre o apă) Plin de mîl. V. nămolos, noroios. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pîraie mîloase care curgeau pe sub sălcii neclintite. SADOVEANU, O. I 361. Apele grele în măreția lor mîloasă puneau un galben argilos în priveliștea care venea. CAMIL PETRESCU, N. 63. Cel mai bun pămînt pentru cînepă trebuie să fie gras, adecă mîlos. PAMFILE, A. R. 165.