mârsăcăciune sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: măr~ / E: ns cf mârsei] (Îvr) Mârsei.

MÎRSĂCĂCIUNE s.f. (Mold.) Mîrsei. Unii . . . fug de curvii și de mărsăcăciuni. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. mîrsei. Vezi și mîrsăială, mîrsâitură, mîrsei. Cf. mîrsăială, mîrsăitură, mîrsei.

mîrsăcăcĭúne f. (din mursecăcĭune, d. mursec). Vechĭ. Poftă, pasiune. – Și mîrsăĭetură f., pl. ĭ, și mîrsăĭală, f., pl. ĭelĭ, și mîrséĭ, n., pl. eĭe și eĭurĭ.