multiplu [At: ASACHI E I 29/5 / Pl: ~li ~le / E: fr multiple] 1 sm (Mat) Numar intreg divizibil cu un numar intreg dat. 2 sm (Mat) Produs rezultat din inmultzirea unui numar dat cu un numar intreg. 3 sm (Mat; is) Cel mai mic (sau rar simplu) ~ comun Cel mai mic numar intreg care se poate impartzi exact cu mai multe numere intregi date. 4 sm (Mat) Fiecare dintre unitatzile de masura mai mari decat unitateatip considerate in raport cu aceasta. 5 a (Lpl) Care este in numar mai mare shi de mai multe feluri Si: felurit numeros variat. 6 a (Is) Stele ~e Stele duble. 7 a (Lsg) Care are o structura complexa cu elemente aspecte diverse variate Si: multilateral.

MULTÍPLU ² A multipli e adj. Care este compus din mai multe unitatzi care este de mai multe feluri; numeros felurit. Intre multiplele calitatzi politice ceshi atribuia prefectul era shi aceea de neintrecut orator. REBREANU R. II 86.

MULTÍPLU¹ multipli s. m. 1. Numar intreg care e divizibil cu un numar intreg dat. 8 este multiplu al lui 2. ◊ Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic numar intreg care se poate impartzi exact la mai multe numere intregi date. 300 este cel mai mic multiplu comun al numerelor 10 12 75. 2. (In sistemul metric) Fiecare din unitatzile de masura mai mari decit unitatea tip considerate in raport cu aceasta. Multiplii metrului. corectata

MULTÍPLU A adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. Numeros felurit. // s.m. 1. Numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. Fiecare unitate de masura care este mai mare decat unitatea de masura fundamentala a unui sistem metric considerata in raport cu aceasta. [< fr. multiple it. multiplo cf. lat. multiplex].

MULTÍPLU A I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. numeros felurit. II. s. m. 1. numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare dintre unitatzile de masura mai mari decat unitatea fundamentala a unui sistem de masuri de greutatzi. (< fr. multiple)

multíplu s. m. (arte) ◊ „K shi gravurile multiplii sunt lucrari de arta rezultate din repetarea in cateva exemplare niciodata numeroase a unor creatzii de sculptura originala. Nu sunt reproduceri ci replici de obicei realizate de artistul insushi [...]” R.lit. 3 V 84 p. 2 (DN DEX DN3 alte sensuri)

MULTÍPLU ~a (~i ~e) Care se compune din mai multe unitatzi (sau elemente); care este de mai multe feluri. /<fr. multiple lat. multiplus

multiplu a. care nu e simplu: chestiune multipla. ║ m. numar ce contzine pe altul de un numar oarecare de ori: 12 e multiplul lui 3.

*multíplu a adj. (fr. multiple it. múltiplo; lat. múltiplex [k simplus duplus shi simplex duplex]). Care nu e simplu: chestiune multipla. S. m. Aritm. Carel contzine pe altu de un numar oarecare de orĭ: 20 e multiplu luĭ 5; in sistema metrica masura care contzine de 10 100 1000 de orĭ unitatea k chilometru fatza de metru.

multíplu (tiplu) adj. m. s. m. art. multíplul pl. multípli art. multíplii; adj. f. multípla pl. multíple

multíplu s. m. adj. m. (sil. plu) art. multíplul pl. multípli art. multíplii; f. sg. multípla pl. multíple

multiplu pla; pli ple.

MULTÍPLU adj. 1. v. divers. 2. v. numeros.

MULTIPLU adj. 1. divers felurit variat. (Aspecte ~.) 2. numeros. (Are functzii ~.)

Multiplu ≠ unic

MULTÍPLU LA adj. (< fr. multiple it. multiplo cf. lat. multiplex): in sintagmele apozitzie multipla atribut multiplu complement multiplu dependentza multipla determinare multipla element predicativ suplimentar multiplu forme multiple nume predicativ multiplu parte de propozitzie multipla predicatzie multipla subiect multiplu shi subordonare multipla (v.).