muced ~a [At: BIBLIA (1688) 159¹/44 / V: (inv) ~e ~cid / Pl: ~ezi ~e / E: ml mucidus a um] 1 a Mucegait. 2 a (Reg; ila) ~ de beat Extrem de beat. 3 a (D. gust miros) Caracteristic mucegaiului (1) sau obiectelor mucegaite. 4 a (Reg; is) Vin ~ Vin cu gust de mucegai (1). 5 a (Reg; pan; d. obiecte de cupru sau de alama) Oxidat. 6 a (Pan; d. cartzi hartie) Ingalbenit. 7 a (Pan; d. cartzi hartie) Degradat. 8 a (Fig) Care nu mai corespunde Si: depashit. 9 a (Pop; d. cai) Vanatfumuriu. 10 a (Reg; is) Mere ~e Specie de mere nedefinita mai indeaproape. 11 sf (Ivr) Boala care provoaca mucegairea fagurilor Vz mucezeala (4).

MÚCED A mucezi de adj. Acoperit de mucegai (din cauza vechimii sau a shederii in umezeala); mucegait. Cu sfarmate catapulturi Turnul muced stanclinat. COSHBUC P. II 69. Un lantz de dughene de lemn mucede... alcatuiesc una shi singura ulitza a Romanului. NEGRUZZI S. I 194. ◊ (Despre miros) Camerele pastrau mirosul muced de pustiu shi inchis. C. PETRESCU R. DR. 102. ◊ (Despre alimente) Untura de porc muceda ori rinceda. SHEZ. III 145. (Despre cartzi hirtie) ingalbenit de vreme degradat. Negruzzi shterge colbul de pe cronice batrine Caci pe mucedele pagini stau domniile romine. EMINESCU O. I 32. (Regional despre parul unor animale) De culoarea mucegaiului; fumuriu negruvinat.

MÚCED ~da (~zi ~de) Care este acoperit sau plin de mucegai. /<lat. mucidus

muced a. 1. acoperit pe suprafatza cu un fel de mushchiu cand un corp incepe a putrezi: paine muceda vin muced; 2. ingalbenit de timp: pe mucedele pagini stau domniile romane EM.; 3. cu parul negruvanat (despre cai). [Lat. MUCIDUS].

múced a adj. (lat. múcidus; pv. muide fr. moite. V. muc). Stricat saŭ acoperit de mucegaĭ.

múced adj. m. pl. múcezi; f. múceda pl. múcede

múced adj. m. pl. múcezi; f. sg. múceda pl. múcede

MÚCED adj. v. mucegait.

MUCED adj. mucegait mucezit (rar) mucegaios (reg.) mucegarit (Olt. shi Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)

BURUIANAMÚCEDA s. v. scaiuldracului.

SPINDEMÚCEDA s. v. scaialbastru scaivanat.

buruianamuceda s. v. SCAIULDRACULUI.

spindemuceda s. v. SCAIALBASTRU. SCAIVINAT.

múced (múceda) adj. Mucegait. Var. (inv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Pushcariu 1113; CandreaDens. 1158; REW 5711) cf. v. it. muzzo prov. muide fr. moite. Der. mucezi vb. (a face mucegai); mucezeala s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai) s. n. (un fel de ciuperca Mucar mucedo; boshorog) din mucezi k putregai din putrezi cf. ucigash din ucide (Tiktin; dupa Pushcariu 1115 shi Pushcariu Dacor. VII 478; der. k it. moccicaglia; dupa Pascu Suf. 200 din muced cu suf. aie); mucegaios adj. (plin de mucegai); mucegai vb. (a prinde mucegai).

múced a mucezi mucede adj. 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. 3. (ref. la cai) Sur; focau; facau (ALR 1956: 276). ♦ (top.) Taul Muced mlashtina in bazinul superior al Vaii Izei; „locul de intalnire a numeroase paraie pe povarnishul de nord al muntelui Batrana de unde izvoreshte Iza” (Demeter Marin 1935: 39). Lat. mucidus „muced” (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA).

múced a adj. 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. „Locul de intalnire a numeroase paraie pe povarnishul de nord al muntelui Batrana de unde izvoreshte Iza” (Demeter Marin 1935: 39). 3. (ref. la cai) Sur; focau; facau (ALR 1956: 276). Lat. mucidus (Pushcariu CandreaDesusianu cf. DER).