MÓTRICE, motrice, adj. (În sintagma) Forță motrice = forță care produce o mișcare, forță care comandă o mișcare. [Acc. și: motríce] – Din fr. motrice.^[1]

motrice ain [At: LM / V: motrică / A și: motrice / E: fr motrice] 1-2 (Îs) Forță ~ Forță (care produce sau) care comandă o mișcare.

MOTRÍCE adj. invar. (În sintagma) Forță motrice = forță care produce o mișcare, forță care comandă o mișcare. [Acc. și: mótrice] – Din fr. motrice.

MOTRÍCE adj. invar. Care pune în mișcare, care mișcă. Este de asemenea posibil ca acești mușchi cu inervare multiplă să-și primească inervarea motrice dintr-o sursă și inervarea senzitivă din alta. PARHON, O. A. I 55. În actul percepției spiritul omului lucrează ca și în actul exprimării, numai că descărcarea apucă altă cale, o cale mintală, în locul uneia motrice. GHEREA, ST. CR. III 231. ◊ (Tehn.) Forță motrice = forță care produce o mișcare. Forța motrice a vîntului pune în mișcare morile de vînt. – Accentuat și: mótrice.

MOTRÍCE adj. invar. Care pune în mișcare; motor. ◊ Forță motrice = forță care produce o mișcare. [Var. motric, -ă adj. / < fr. motrice].

MOTRÍCE adj. inv. forță ~ = forță care produce o mișcare. (< fr. motrice)

MOTRÍCE adj. invar. Care mișcă; capabil să pună în mișcare. ◊ Forță ~ forță care produce sau antrenează o mișcare. [Acc. și mótrice] /<fr. motrice

motor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr moteur, ger Motor] 1 sn Mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru a pune în mișcare altă mașină, un vehicul etc. 2 sn (Arg; îe) Îmi vâjâie ~ul Mă doare capul. 3 sn (Pop) Automobil. 4 a (D. sisteme tehnice sau piese, d. organe anatomice) Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare Si: motoriu. 5 a (Fig) Care declanșează, care stimulează o acțiune Si: stimulator. 6 sns Factor, agent etc. care dă impuls unei acțiuni Si: imbold, stimul. 7 sn (Îs) ~ cu plasmă Motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. 8 sn (Îs) ~ fotonic Motor cu reacție în care agentul motor îl constituie fotonii. 9 sn (Îs) ~ ionic Motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. 10 sn (Îs) ~ nuclear Motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. 11 sn (Îc) ~-rachetă Sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant.

motrică a vz motrice

MÓTRIC, -Ă adj. v. motrice.

!mótrice (mo-tri-) adj. f. sg. și pl.

motríce/mótrice adj. invar. (sil. -tri-)

motrice (adj.)

+motric (desp. mo-tric) adj. m. (+ s. n.: comportament ~); f. motrică (capacitate ~), pl. motrice

MOTRÍCE adj. (FIZ.) motoare. (Forță ~.)

MOTRICE adj. (FIZ.) motoare. (Forță ~.)