mosh (móshi) s. m. 1. Batrin. 2. Bunic. 3. Stramosh. 4. Fondatorul predecesorul unei familii strabun comun. 5. (Inv.) Avere proprietate parte dintro moshie care provine dintro singura moshtenire. 6. Titlu de respect care se da barbatzilor in etate; bunic unchi. 7. (Mold.) Unchi. 8. Ziua moshilor. 9. (Munt.) Tirg iarmaroc care se tzine de obicei in Ziua mortzilor. Mr. moashe megl. istr. mosh. Origine suspecta. Prezentza cuvintului in toate dialectele uzul sau general (ALR I 189; sensul de „bunic” care apare in ALR I 169 numai pentru Banat shi Trans. este in realitate mult mai extins) shi compunerea cu stra (v. stramosh) care nu apare decit in elementele traditzionale arata sigur cai vorba de un cuvint latin. Este probabil annōsus „incarcat de ani” cu consoana finala modificata prin analogie cu pl. k in cossus › cosh. Afereza lui a nu este imposibila cf. amita › mat(ushe) shi care a fost sustzinuta de prezentza lui stramosh. Schimbul *nosh › mosh este mai greu de explicat fara indoiala cf. magar shi pina la un anumit punct miel mitza. In general este considerat drept cuvint autohton (Miklosich Slaw. Elem. 10; Hasdeu Cuv. din Batrini I 294) identic cu alb. mošë „virsta” (Philippide II 724; Pascu II 223; P. Papahagi Jb. XII 539; cf. Iordan Dift. 208; Rosetti II 118). Dupa P. Papahagi Notitze etim. 38 din mama cu suf. osh ipoteza care nu se sustzine. Comp. mosh Martin s. m. (numele ursului) cf. REW 5381; moshteaca s. m. (ofitzer lenesh) din Mosh Teaca personaj literar creat de Anton Bacalbasha (1893). Der. moashe s. f. (batrinica; bunica; matusha titlu de respect; femeie care asista la nashtere) cuvint de uz general (ALR I 212) mai ales cu ultimul sens; moshean s. m. (inv. moshtenitor; inv. proprietar; rar coproprietar); moshi vb. (a da ajutor la nashtere; a se foi); moshit s. n. (asistentza moashei la nashtere); moshic s. m. (batrinel); moshie s. f. (inv. origine spetza; inv. patrie tzara; inv. patrimoniu; proprietate moshtenire); moshier s. m. (proprietar funciar); moshieresc adj. (de moshier); moshinash s. m. (Bucov. inv. agricultor proprietar) pentru al carui suf. cf. boiernash; moshneag s. m. (batrin batrinel) in loc de moshneac pentru al carui suf. cf. rusneac cuvint moldovenesc adoptat de la literatura (dupa Candrea in loc de *moshteneag dim. al lui moshtean; dupa Scriban in loc de *moshineac cf. shi Bogrea Dacor. III 733); moshnegeshte adv. (k batrinii); moshoaica s. f. (Mold. oala ulcior) numita asha pentru k se obishnuieshte sa se dea de pomana in ziua mortzilor (Candrea); moshutz s. m. (ciocirlie Alauda cristata) poate in loc de *motutz › motz „smoc”; stramosh s. m. (strabunic; antecesor) cu pref. stra; stramoashe s. f. (strabunica); stramoshesc adj. (ancestral); stramoshie s. f. (calitate de stramosh). Cf. moshnean. Din rom. provin rut. mošul „bunic” moša „bunica” shi „moasha” (Candrea Elemente 408); bg. moš mošija (Capidan Raporturile 232) mošierin (Candrea Elemente 404) mag. mósuly „batrin” (Edelspacher 19).